Cum să ne certăm frumos în cuplu?

Am auzit întrebarea asta şi mi-a plăcut, cred că este foarte interesantă. Cum adică să ne certăm frumos?!

Atunci când ne certăm suntem inundaţi de emoţii negative. Suntem nervoşi, furioşi, poate suntem trişti, ne este chiar frică să nu pierdem ceva în “luptă”. Nu mai gândim limpede, pulsul creşte, tensiunea trebuie eliberată.

În cuplu apare etapa aceasta a luptei pentru putere, de obicei după ce luna de miere se termină şi începem să-l descoperim pe cel căruia i-am spus “Da, te vreau în viaţa mea!”. Încercăm să ne impunem, despre asta este vorba. Să ne impunem obiceiurile, credinţele moştenite de la părinţi, principiile de care ne aducem aminte după ce infuzia de hormoni ai îndrăgostirii a scăzut în intensitate, vrem să ne impunem valorile proprii şi stilul de viaţă. Avem multe de calibrat, potrivit, sincronizat într-o relaţie de cuplu. Şi când nu mai facem faţă multitudinii de frustrări pe care le lăsăm să se adune în minte şi suflet, izbucnim. Ne enervăm. Vulcanul erupe cu forţă. Lava fierbinte a furiei distruge, încet şi sigur, părţi din noi şi părţi din ceea ce “noi doi” am crezut că suntem.

Cum ar fi să ne repoziţionăm şi să găsim ceva frumos în toată nebunia asta? Cum să ne certăm frumos?

1. O modalitate de a menţine daunele la nivel scăzut ar fi – să amân cearta. Da. Inspir, expir, ştiu că acum sunt nervoasă şi nu amplific momentul. Mă pun “în aşteptare” până îmi regăsesc echilibrul emoţional şi pot să fiu coerentă şi nu doar războinică. Oare se poate aşa ceva? Răspuns final – da. Dacă învăţ, mă străduiesc şi vreau să schimb ceva în ritualul discuţiilor cu nervi. Îmi antrenez toleranţa la frustrare spre binele cuplului meu.
2. Aplic o tehnică numită “lamentaţia de seară”. Respectiv – în fiecare seară, pe rând, eu sau partenerul meu, avem 15-20 de minute în care spunem ce nemulţumiri avem. În acest timp celălalt tace şi ascultă, este atent şi înţelege. Apoi ne vedem de treburile noastre. Cu ajutorul acestei tehnici păstrăm mereu scorul egal. Nu-i aşa că sună bine?
3. Învăţ să formulez altfel frazele şi nu dau drumul criticii şi jignirilor. Greu. Dar nu imposibil. E ca şi cum un leu fioros vrea să se dezlănţuie şi să atace sângeros, iar eu nu-l las. Îl inchid în cuşcă şi îl învăţ poziţia “şezi”. De exemplu: în loc să spun “iar n-ai dus gunoiul, mereu trebuie să-ţi aduc aminte, am obosit să îţi tot trag atenţia, niciodată nu faci ce te rog..etc..” , aş putea încerca – “sunt supărată pentru că în seara asta nu ai reuşit să duci gunoiul; înţeleg că pentru tine nu e la fel de important ca pentru mine; aş fi mult mai fericită dacă am găsi împreună o soluţie în aşa fel încât să nu mai lăsăm o problemă minoră să ne afecteze viaţa..”. Da, ştiu. Sună ca replicile dintr-un film SF cu baroni englezi. Cum ar fi să laşi scepticismul şi să pui în aplicare?! Ar deveni amuzant şi cearta ar fi chiar frumoasă. Şi veselă. O ceartă veselă.
4. Îmi ascult corpul, în sensul că sunt atentă la ce simt fizic. De exemplu, atunci când mă enervez simt că îmi tremură mâinile – ok, deci ar fi bine să mai stau puţin înainte de a da drumul tiradei de cuvinte. Creierului îi trebuie cam 20 de minute să se liniştească, spun studiile. Iar tremurul mâinilor este mesagerul care îmi atrage atenţia că ceva este în neregulă.

Am enumerat 4 alternative de a ne certa sau de a transforma o ceartă în ceva frumos. Puteţi încerca măcar una, aşa, în glumă, pentru că doar încercând ceva diferit ajutaţi schimbarea să facă parte din viaţa voastră, spre binele relaţiei de cuplu.