Azi mi-e dor! Mi-e dor mereu, însă uneori îmi dau voie să şi simt că
mi-e dor. Cum e asta? E ca un gol, un gol rece cu care am învăţat să
trăiesc. E o gaură neagră în care aş putea să mă pierd uşor, dar pe care
o cunosc deja, e gaura mea. Şi nu, timpul nu vindecă. Timpul doar este!
şi te îndepărtează de momentul ăla .. când te-ai pierdut puţin.
Ce şi cine mă ajută să mă simt mai bine? Păi, eu şi doar eu. Cum?
– îmi dau voie să simt, să simt că mă doare până nu mai am aer. Şi atunci îmi aduc aminte să respir!
– mă las să plâng. Şi plâng până mi se termină şi simt că sunt mai uşoară..cumva..
– îmi caut de făcut ceva ce îmi place (azi mă duc la film)
– ies cu prieteni pe care îi iubesc şi care mă simt fără să le explic, sunt acolo .. şi simt că sunt iubită.
– îmi fac un cadou (am fost şi mi-am luat o cafea care îmi place) pentru că merit.
– mă concentrez pe azi, aici, acum – e soare şi frumos afară; sunt sănătoasă; am câteva cărţi interesante de citit.
– vorbesc cu copiii mei simpatici şi deştepţi
– îmi aduc aminte de mine – ştiu că am mult suflet de dăruit .. şi de primit
– încep să zâmbesc… ♥️✌️
Wow!! Am ramas fara aer! De dor si de drag de tine! Si m-ai facut sa plang de dor si de drag!