Efectul “Manhattan” în relaţia de cuplu

În studiul – The Manhattan Effect – este preluată şi cercetată ipoteza că, nivelul ridicat de angajament al unei persoane într-o relaţie de cuplu, îl va determina pe acesta să prioritizeze obiectivele pentru binele Relaţiei, deasupra intereselor personale ale celuilalt partener (dacă aceste interese nu contribuie la evoluţia şi îmbunătăţirea relaţiei).

Studiul numeşte două tipuri de atitudini ale partenerilor dintr-o relaţie:

  • orientat spre partener – este atent şi răspunde nevoilor partenerului, chiar şi atunci când apar costuri semnificative pentru sine, cu scopul de a creşte încrederea şi angajamentul celuilalt în relaţie (indirect).
  • orientat spre relaţie – are preocupări şi interese pentru binele relaţiei; este dispus să îşi abandoneze obiectivele proprii pentru a nu deteriora relaţia.

Cercetătorii sugerează prin studiu, că Relaţia este o entitate separată, mai presus de experienţa fiecărui partener. Interesele Relaţiei cuprind:

  • longevitatea acesteia şi
  • întreţinerea unei interdependenţe funcţionale, care susţine nevoile reciproce.

Interesele/obiectivele personale ale unui partener, pot să devină o ameninţare pentru Relaţie (de ex. o promovare la serviciu pe o funcţie ce necesită deplasări în alte oraşe), moment în care apare un conflict între relaţie şi partenerii cuplului. În această situaţie apar următoarele comportamente:

  • cel “orientat spre partener” îşi îndreaptă întreaga atenţie spre a obţine binele partenerului, chiar dacă acest bine va afecta Relaţia.
  • cel “orientat spre relaţie” va insista pe stabilitatea Relaţiei şi va face orice ca să submineze binele partenerului, spre binele Relaţiei.

Studiul demonstrează că – indivizii care sunt foarte dedicaţi şi angajaţi în relaţia cu partenerul de cuplu, ajung să se opună binelui partenerului, dacă acest bine ameninţă Relaţia. Prin comparaţie, indivizii mai puţin dedicaţi unei relaţii de cuplu, tind să nu fie nici “orientaţi spre partener”, nici “orientaţi spre relaţie”, ca urmare nivelul lor de susţinere pentru interesele partenerului nu va fi influenţat (sau va fi mai puţin influenţat) de ameninţarea pe care un obiectiv specific al partenerului o poate aduce Relaţiei.

Paradoxal! – indivizii foarte angajaţi şi dedicaţi unei Relaţii , pot deveni la fel de slab susţinători ai obiectivelor sau dorinţelor partenerilor lor de cuplu, precum indivizii mai puţin dedicaţi relaţiei lor. Ajung chiar să submineze, să blocheze interesele partenerilor! dacă acestea nu contribuie la binele şi longevitatea Relaţiei.

Acest fenomen a fost numit – Efectul Manhattan.

Pare greu de înţeles, însă hai să facem un exerciţiu de sinceritate cu noi înşine şi să vedem la ce concluzii ajungem! Mmmm?

Iar ca recompensă – să ne uităm la film.

https://Hui, C. M., Finkel, E. J., Fitzsimons, G. M., Kumashiro, M., & Hofmann, W. (2014). The Manhattan effect: When relationship commitment fails to promote support for partner interests. Journal of Personality and Social Psychology, 106, 546-570

Denumirea acestui “efect” în relaţia de cuplu a fost preluată din filmul – “Manhattan”. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Manhattan_(film)).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *