Capcana mentală şi dragostea eşuată în cuplu

Jeffrey Young (fondatorul terapiei centrată pe scheme cognitive) a avansat ideea că, devreme în viaţă, ne formăm nişte tipare de funcţionare ce se suprapun peste realitate, un fel de hartă cognitivă ce ne ghidează mai târziu, pe parcursul vieţii de adult.

Mai mult decât atât, el spune că experienţele nocive pe care le avem în copilărie sunt cele care generează unele din aceste capcane mentale (scheme cognitive) – respectiv pe cele negative. La momentul respectiv (în copilărie) sunt adaptative, însă la maturitate devin dezadaptative. Mă urmăriţi, da?

Sunt Adaptative – pentru că un copil este dependent de familia lui şi îşi activează inconştient mecanismele de supravieţuire, deci se adaptează la ce are acasă.

Devin Dezadaptative la maturitate – pentru că perpetuează un mod de funcţionare ce nu se mai potriveşte cu noul context de viaţă. Acum, adult fiind, poate să ia propriile decizii, poate să trăiască viaţa aşa cum doreşte. Însă capcana mentală este prezentă şi face ce ştie ea să facă.

De exemplu – un copil creşte într-o familie instabilă, cu relaţii abuzive şi reci, în care critica este la ordinea zilei. Atitudinea între persoanele din familia sa este detaşată, impredictibilă, uneori explozivă. Un tip de capcană mentală pe care şi-o formează copilul crescut în acest model de familie, poate fi cea numită deprivare emoţională. Adică: în familia lui, nevoile de stabilitate, siguranţă, grijă, dragoste, reciprocitate emoţională, acceptare şi respect – nu au fost îndeplinite. Un astfel de individ, ajuns la maturitate, îşi va alege parteneri care nu sunt capabili sau nu sunt dispuşi să investească emoţional, reci, distanţi, egoişti sau care au şi ei nevoie de foarte multă afecţiune şi atenţie.

Sau, pentru că a crescut într-un mediu instabil, adultul deprivat emoţional, consideră că cei cu care intră într-o relaţie se vor purta cu el la fel ca familia lui de origine. Şi atunci, e posibil să devină el abuzatorul – şi îşi va îndepărta partenerii, deoarece va avea pretenţii nerealiste, ca celălalt să îi îndeplinească toate nevoile, va fi exigent şi se va înfuria atunci când nevoile sale nu sunt îndeplinite. Va avea un tipar de personalitate narcisică.

Capcana mentală face ce ştie ea să facă, îl ţine prizonier în “lumea lui”.

Interesant şi trist în acelaşi timp, nu-i aşa? Exact aşa funcţionăm dacă nu conştientizăm ce ni se întâmplă.

Să ajung şi la dragostea eşuată. Acest concept este al lui Alon Gratch – şi descrie tot câteva tipare , respectiv “7 tipare ale iubirii eşuate”. Unul din cele 7 – este dragostea narcisică. Narcisicul caută mereu să fie în centrul atenţiei ca să-şi regleze stima de sine scăzută.

Narcisicul se poate să fi crescut cu capcana de deprivare emoţională şi va face tot posibilul să se simtă bine în legătură sine, pentru că în copilărie a fost ignorat, nevăzut, nevalorizat şi persecutat. Se va lăuda cu realizările lui, cu frumuseţea sau puterea sa. În dragostea lui narcisică – fie îşi va idealiza partenerul pentru a se simţi valorizat indirect, fie îşi va alege un partener care să îl idealizeze, pentru a se simţi valorizat în mod direct.

În tiparul de dragoste narcisică , unul dintre parteneri va fi folosit pentru motivele interne ale celuilalt, pentru a se salva de sine însuşi, pentru a scăpa de sentimentele negative ce s-au instalat ameninţător şi invalidant de-a lungul copilăriei deprivată emoţional.

Asocierea între teoriile şi conceptele celor doi mari psihoterapeuţi, doctori în psihologie, îmi aparţine.

V-am făcut curioşi în legătură cu celelalte capcane mentale? Sau vreţi să aflaţi mai multe despre celelalte 6 tipare de iubiri eşuate?

  • Bibliografie:
  • Dacă dragostea ar putea gândi, autor Alon Gratch.
  • Cum să-ţi reinventezi viaţa, autori Jeffrey Young, Janet Klosko.
  • Terapia centrată pe scheme cognitive, autori J. Young, J. Klosko, M. Weishaar.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *