Ieri am serbat Crăciunul, noi cei din Asociaţia – Există viaţă după Doliu. Am fost mulţi:
- mame ce sunt femei frumoase, blânde şi calde, care şi-au pierdut soţul, iar acum îşi cresc singure copiii;
- bărbaţi curajoşi care şi-au pierdut soţia şi au venit cu copiii lor, emoţionaţi şi plini de speranţă;
- bunici care şi-au pierdut fiul sau fiica şi au venit cu nepoţii;
- 50 de copii care nu o mai au pe mama sau nu-l mai au pe tata – cu licăr de bucurie în ochi pentru că îl aşteptau pe Moş Crăciun cu multe cadouri şi surprize pentru ei;
- voluntari inimoşi, sponsori şi donatori.
Cum este la noi de sărbători? Bine, ne simţim ca acasă, suntem împreună, ne bucurăm că ne putem auzi inimile , sau că ne putem doar privi în ochi înţelegând despre ce e vorba. Ne susţinem unii pe ceilalţi, chiar şi fără prea multe cuvinte. Atunci când cineva este în doliu trece printr-o durere profundă – şi are nevoie!! să nu fie singur, mai ales de sărbători! Are nevoie de cineva care să Fie prezent, pur şi simplu. Şi cu asta ne ocupăm noi, cei din asociaţie. Oferim suport psihologic şi organizăm diverse activităţi pentru cei aflaţi în suferinţă, astfel ajutându-i să treacă mai uşor prin doliu.
În loc de “trebuie să fii puternic”, aici la noi, ştim că e în regulă să nu fim puternici tot timpul, ştim că obosim şi că nu avem nevoie să auzim asta mereu. Şi mai ales NU de Crăciun! Atunci nu suntem puternici, ci suntem răniţi şi singuri. Nu există niciun motiv mai bun pentru care mama sau tata sau partenerul de viaţă nu mai sunt cu noi. Iar la asociaţia noastră e un loc sigur unde, chiar dacă ne leagă acelaşi sentiment de tristeţe şi gol interior, înţelegem că suntem diferiţi şi avem răbdare cu fiecare, îl îmbrăţişăm şi împreună găsim puterea de a zâmbi.
Iar copiii…. şi mai ales de Crăciun! au nevoie să se bucure, să râdă, să se joace, să primească îmbrăţişări şi cadouri! Uneori părintele rămas singur este prea copleşit de probleme, de durere şi nu poate fi atent la nevoile copilului. Pentru asta suntem noi, Asociaţia Există Viaţă După Doliu. Pentru a lua de pe umerii părinţilor greutatea de a pregăti surprize, deoarece ei nu au energie şi nu înţeleg, încă, de ce trebuie să se ocupe singuri de tot ce înseamnă acum o sărbătoare de a cărei linişte nu se pot bucura deplin. Pentru că sunt singuri.
Şi nu pot să închei fără să spun că avem multe planuri de viitor www.planurideviitor.ro şi ne puteţi ajuta. Vrem să facem un centru pentru familiile monoparentale, pentru persoanele văduve tinere, unde să poată găsi sprijin, doarece “timpul nu vindecă”, iar cei rămaşi părinţi singuri trebuie să se descurce. Au diverse chestiuni practice cărora trebuie să le facă faţă – pornind de la psihoterapie, consiliere juridică şi până la susţinerea financiară.
