Ce înseamnă – să te iubeşti pe tine însuţi? Auzi sau citeşti mereu acest îndemn. Ai aflat răspunsul? Hai să încercăm.
Poate că, în primul rând, înseamnă să nu te mai minţi frumos, ci să îţi dai seama când şi cum o faci şi apoi să încerci să fii realist. Un exerciţiu permanent, care necesită curaj şi voinţă, pentru că a fi realist tu cu tine este ca şi cum ai avea un “muşchi” care se dezvoltă doar dacă este lucrat. Trebuie să îţi antrenezi zilnic atenţia către tine, cu multă curiozitate şi ochii larg deschişi. Ideal ar fi să nu fii foarte critic sau să cauţi să fii perfect, sunt două capcane păguboase pe care probabil că le-ai aflat când erai mic. Şi nici să începi să crezi că ţi se cuvine. Nu. Ci doar să constaţi cum te comporţi, ce gânduri ai, ce emoţii te încearcă şi de ce. Apoi să “înveţi” din experienţa zilei şi să îţi propui ca “data viitoare” să fii diferit, astfel încât să fii mulţumit tu cu tine, pentru că eşti persoana cu care îţi vei petrece timpul tot restul vieţii. Şi dacă exersezi şi începe să “îţi iasă” , atunci vei deveni mai relaxat şi sincer cu tine. Şi ştii ce? La fel vei fi şi cu cei din jur. Iar ei vor avea spaţiu să fie ei înşişi, aşa cum sunt ei şi nu cum ţi-ar plăcea ţie, tu ăla care te minţi frumos şi aştepţi de la ei ce nu eşti tu în stare să faci cu tine. Iată – ai grijă să fii realist şi în congruenţă cu tine şi astfel te poţi iubi. Sună frumos şi simplu, dar nu este. Demonii, fricile, minciunile pe care ţi le repeţi , sunt greu de confruntat.
Ai mai putea să înveţi să te iubeşti dacă recunoşti despre tine că uneori poţi fi rău cu alţii, gratuit. Bunătatea, aia perfectă, e greu de obţinut şi uneori eşti rău, invidios, gelos, judeci şi acuzi. Da. Eşti om şi eşti vulnerabil, iar cele enumerate mai sus te ajută să supravieţuieşti. Important este, cred, să nu le laşi să devină ceva obişnuit, pentru că ghici ce? Şi cei din jur pot fi la fel cu tine şi probabil că nu o să îţi placă. Deci – te iubeşti atunci când ştii că poţi fi rău, dar te străduieşti mereu să îndrepţi asta. Ceilalţi nu sunt obligaţi să te suporte aşa cum eşti. Ce zici?
Cum te mai iubeşti tu pe tine? Păi te respecţi, îţi respecţi alegerile pe care le faci asumat şi pui graniţe sănătoase în jurul lor. Învaţă să spui nu atunci când simţi că îţi calci pe suflet şi îi laşi pe alţii să te invadeze. Oamenii , de regulă, apreciază fermitatea, onestitatea, corectitudinea. Probabil că limitele sunt semnul iubirii pentru tine şi indicatorul a ceea ce îţi doreşti să primeşti.
Şi nu în ultimul rând, smerenia. Smerenia faţă de lume şi de tine. Cum te ajută să înveţi să te iubeşti? Înţelegând că eşti doar unul dintre mulţi alţii, că uneori nu eşti de neînlocuit sau poate nu eşti important pentru nimeni. Şi devii smerit. Şi poate devii şi liber, mai zâmbitor, mai prezent în viaţa ta care se întâmplă acum şi înveţi să spui te iubesc, cu sinceritate. Vei primi la fel. Dacă nu, eşti liber să alegi ce faci cu tine, pentru că acum te iubeşti.