Uneori simt că nu mai știu cine sunt, unde mă aflu în lumea asta, ce e cu mine, ce vreau pentru mine, ce am nevoie, pe cine prețuiesc în viața mea, dacă e bine acolo unde am ajuns, dacă mai am ceva de făcut sau pot să abandonez nava ……vi se întâmplă?
Ce este de făcut în momentele astea?
În primul rând să devin conștientă că simt. Să simt puternic, apăsat, până în adâncul inimii și stomacului cum pulsează, cum frige, cum se răsucește o durere surdă și grea, un urlet înfundat care cere atenție, un semn că ar fi bine să mă întorc la mine.
Atenție!!! Atenție că se întâmplă ceva cu mine, un ochi întors spre interior, o ureche răsucită, o zvâcnire cu prezență în corp. Pe scurt – atenție la corpul meu, acolo se trăiesc emoțiile, pe interiorul lui. Corpul își face simțită prezența, corpul îmi spune ce nu vreau să aud, corpul se chinuie să mă țină aproape de mine, corpul există, acolo locuiesc eu cu mintea mea cu tot.
Apoi să încerc să identific – oare mă doare ceva? Cum? Cu tristețe, cu frică, cu furie, cu dezamăgire, cu iubire ( ah! nu, iubirea nu doare. oare?) Să dau un nume. Ca atunci când vezi un nor interesant pe cer și încerci să îi înțelegi forma, expresia, culoarea, mesajul … și mintea se joacă, creează, lucrează…
S-a întâmplat ceva înainte de furtuna din interior? Cum aflu? Fac simbolic doi pași în spatele minții. Și mă duc în continuare cu pași mici pe firul poveștii de azi. Ce descopăr? despre mine sau poate despre cei din jurul meu. Ce nu mi-a plăcut, ce m-a activat, de ce. O dezbatere, o analiză, un proces verbal al zilei ce tocmai se întâmplă sau se termină.
Sunt o ființă complexă. Dezbaterea e complicată. Rezultatele sunt extraordinare. Trebuie, da trebuie, doar să fiu un elev conștiincios și să nu sar peste pași, să nu fiu grăbită. Și dacă azi nu îmi iese, să mai încerc și mâine. Și poimâine. Până când înțeleg ce a fost cu mine, ce am gândit, ce am simțit, ce am nevoie, de ce și pentru ce.
Și după ce trec, pe rând, cu răbdare, cu nerăbdare, cu frustrare, cu greutate, sau ușor și cu bucurie.. prin toți pașii ăștia… abia pe urmă cresc șansele să pot să schimb ceva, să acționez clar și concret.
pffff, dacă ar fi atât de simpluuuu..vă aud spunând….
Nu. Nu este. Nu mereu. Poate uneori. Deseori. Evoluez. Cresc. Schimb ceva la mine în bine. Cu fiecare zi, până în ultima zi, tot cresc și devin și redevin….