Conştientizări

Întotdeauna am în dulap – pantofi negri de lac. Am fost convinsă că asta se întâmplă pentru simplul fapt că îmi plac, chestie de gust, ceva. Până de curând când, în timpul unui exercițiu , mi-am adus aminte ceva ce uitasem, sau era pus bine în cutiuța copilăriei – și anume – că atunci când eram foarte mică și începeam școala, mama îmi cumpăra întotdeauna pantofiori negri de lac. Și eram atât de fericităă…

Povestesc asta pentru că mă întreba cineva cum ne dăm seama că aducem cu noi în prezent tipare de viață din trecut. Le aducem inconștient, nu știm când, cum și de ce. Ceea ce căutăm de fapt este ceea ce ne e familiar sau confortabil, chiar dacă uneori asta poate fi ceva rău pentru noi, văzut din exterior.

A ne înțelege pe noi și cum funcționăm nu e la îndemână oricând și oricum. În primul rând trebuie să vrem și de obicei vrem numai după ce ni se întâmplă ceva ce ne zguduie realitatea și sufletul. Și poate nici atunci, dacă nu înțelegem că aproape tot ceea ce ni se întâmplă depinde de noi în primul rând, sau de modul în care reacționăm la ceea ce ni se întâmplă.
E mai usor să cauți rețete pe care să le aplici și să crezi că gata, așa se rezolvă. Există ceva, însă nu rețete magice sau 5,7,10 pași universal valabili – există tehnici, strategii, metode de a lucra noi cu noi. Pentru că da, nicio schimbare, nicio conștientizare nu te “lovește” fără să te implici în viața ta, fără să fii motivat și chiar să vrei să trăiești mai bine cu tine.

O zi plină de conștientizări să avem!